Tag

Slider

Browsing

A început școala! Princhindeii de la clasa pregătitoare au intrat curioși în clasă cu ghiozdanul plin.  Părinții au mers in spatele lor, care mai de care mai speriați, emoționați sau îngrijorați.
E bine ca această emoție sa fie una pozitivă și sa porniți cu dreptul in această călătorie alături de copilul dumneavoastră.

Am scris acest articol asistând la o întâmplare care m-a pus sa ma gândesc: „Eu ce mi-as dori de la copilul meu, la școală?”
Doamna învățătoare a rămas cu copiii în clasă și cu încă doi-trei părinți care nu s-au putut desprinde de copilul lor.

Doamna i-a întrebat, printre altele, ce cântecele sau poezii au învățat la grădiniță. Au răspuns și au iesit in față 5-6 copilași din aproximativ 30.
La sfârșit, când copiii au plecat, mama copilului l-a întrebat in primele 5 secunde de când a venit la ea: „Și chiar nu ți-ai amintit și tu niciun cântec, nimic?”

Părinți, copilul trebuie încurajat in prima zi, felicitat pentru curajul de care a dat dovada și nu trebuie stimulat sa creadă ca școala va fi numai despre a raspunde primul și a lua notele cele mai mari. De multe ori uitam ca toți copiii sunt diferiți dar aprecierea fata de ei trebuie sa nu aibă reguli.

Referitor la reguli, am găsit unele grozave pentru dumneavoastră! 
Nu vreau 10 pe linie.
Nu vreau sa scrie frumos.
Nu vreau sa fie cel mai bun din clasa.
Nu vreau sa stie lectia „ca pe apa”.           Nu vreau sa arate ca scos din cutie.
Nu vreau 10 medalii la sfarsit de an.
Nu vreau sa castige toate concursurile.
Nu vreau cele mai drepte liniute si cele mai corecte bastonase.
Nu vreau sa coloreze perfect in contur.
Vreau  sa-i fie intelese emotiile.
Vreau se simta in largul lui.

Vreau sa greseasca si sa poata sa surada, fara sa simta nevoia de a ascunde .
Vreau sa spuna senin ca nu stie, dar sa fie curios si sa caute raspunsul.
Sa aiba curajul de a contrazice, forta de infrunta, puterea de a lupta si scoala sa nu incerce sa îl înfrângă.
Vreau respect pentru copilul meu.

IMG_1752.JPG

După ce afli  despre copilul tău că are autism, descoperi, ceea ce mie îmi place sa numesc, „familia terapeuților”.
Există părinți care aleg un terapeut și colaborează doar cu el pe o perioadă lungă de timp, părinți care își fac o echipă de terapeuți( coordonatori, logopezi, kinetoterapeuți, etc) și părinți care schimbă permanent terapeuții.
Articolul meu nu este despre modalitatea cea mai potrivită dintre cele de mai sus, ci despre ce anume trebuie să cauți la terapeuții copilului tău, astfel încât rezultatele sa fie eficiente. După cum știm, performanța acestora este un factor decisiv in recuperarea copilului, printre altele). Iată câteva aspecte pe care le puteți urmări:
1 Terapeutul trebuie sa fie foarte comunicativ pentru că:
a) stimulează vorbirea copilului, lucru de care au mare nevoie majoritatea copiilor cu autism.
b) Vă ajută să cooperați cu ușurintă (părintele ajuta terapeutul atunci când urmează sfaturile sale iar terapeutul trebuie sa transmită permanent schimbările pe care le observă și invers). Cooperarea terapeut-părinte este extrem de importantă pentru ca este unul din factorii care duc la recuperarea copilului.

2 Blândețe și fermitate                                                           Blandețea încurajează copilul să îndrăznească, nu îl agită și îl face să imite comportamentul liniștit iar fermitatea este foarte necesară pentru că o persoană moale renunță ușor la deciziile pe care le ia și nu îl ajută deloc pe copil. Spre exemplu, terapeutul ii sustrage recompensa unui copilaș pentru că a avut un comportament nepotrivit intr-o situație. Dacă terapeutul cedează, la insistența  copilului(plânsete, țipete, etc),  acesta va folosi această atitudine de fiecare dată când va dori sa obțină ceva și in felul acesta, va fi încurajat acest tip de comportament.

3 Experiența este un avantaj!                                                            Un terapeut fără experiență poate să ajungă unul bun dar după ce obține această experiență. Poate avea toate cele necesare, dar un terapeut cu experiență a întâlnit tot felul de simptome și comportamente, în trecut, și va găsi cu mai multă ușurintă idei despre cum să gestioneze fiecare situație.(Chiar  dacă fiecare copil este foarte diferit, există anumite situații care apar in majoritatea familiilor)
4  Prea sobrăNU!
Poate ca această trăsătura poate fi un atu pentru alte de joburi dar aici nu discutam despre așa ceva. Se lucrează cu suflete și, as zice eu, suflete dintre cele mai pure ale unor copilași extrem de sensibili.
Terapeutul trebuie să fie copilăros, sa se prefacă in jucării, sa râdă cu poftă,  sa aplaude, sa gâdile, sa zâmbească și să ia in brațe.
Trebuie să ii placă ceea ce face pentru că de acolo izvorăște răbdarea nemărginită a terapeuților  buni pe care ii felicit cu această ocazie pentru că pășesc  in urma copiilor și ii țin de mâna cu încredere pentru viitor!

                 Dezinteresul părinților față de propriul copil se datorează mai multor cauze și se aplică atât în rândul oamenilor foarte săraci, cât mai ales în rândul celor cu stare materială foarte bună. Unii părinți nu și-au dorit propriul copil și nu reușesc niciodată să îl iubească suficient iar alți părinți consideră că sunt cei mai buni doar pentru că le oferă tot sprijinul financiar. Toți ne dorim să avem posibilitatea de a-i oferi copilului tot ce își dorește: lecții de înot, lecții de pian, o grădiniță/școală bună, haine, mâncare și orice este mai bun pentru el. De multe ori, copilul nu își dorește decât să fiți acolo atunci când el adoarme, când se trezește și când vă bagă în seamă.

                  Să îți trimiți copilul la grădiniță, nu este un lucru rău, este esențial, dar dacă vă vedeți tocmai seara, asigurați-vă că îl întrebaţi ce a făcut el,singurel, toată ziua.

Aşa că:

1 Atunci când vă întâlniți seara, oricât de obosiți ați fi, ascultați-vă copilul! Poate o să vă spună aberații, luați aminte că pentru el sunt lucruri atât de importante încât a ținut minte toată ziua pentru a vă povesti. Dacă aveți un copil introvertit, nu vă mulțumiți cu asta, vorbiți cu el cât mai mult și puneți-l să vă povestească ce a făcut toată ziua.

2 Jucați-vă cu copilul dumneavoastră! Dacă în timpul săptămânii vă este imposibil să faceți acest lucru, sfârșitul de saptămână este o oportunitate pe care nu ar trebui să o ratați. O sugestie și mai bună este să vă jucați ambii părinţi cu el pentru că se va bucura enorm să vă vadă împreună și mai ales acordându-i lui o asemenea importanță.

3 Nu uitați de povești! Poveștile pe care le spunem copiilor noștri au depășit orice barieră a timpului, a țărilor ș.a. Dintotdeauna au existat povestioare bune de spus copilului înainte să adoarmă și nu numai. Din ele se desprind învățăminte importante și ajută la dezvoltarea armonioasă a personalității.

4 Nu vă mințiți copilul! Există probleme pe care i le ascundem copilului și este normal să fie aşa, dar atunci când vine vorba de promisiuni aveți grijă să le îndepliniți pentru că vă obişnuiţi copilul să fie corect și să se țină, mai târziu, de cuvânt. Dacă el își pierde încrederea în voi, respectul se va diminua în timp.

5 Nu vă comportați cu copilul ca și când ar fi un adult! Personal, nu încurajez să vorbiți cu copilul într-un stil defectuos, plin de diminutive, modificând toate cuvintele și imitându-i limbajul lui de bebeluș. În timp, acest lucru va îngreuna dezvoltarea unui limbaj structurat, coerent și corect. Dacă el vă vorbește așa, este pentru că se află la vârsta la care e normal să o facă. Acest subiect merită un articol întreg pentru importanța pe care o are în dezvoltarea limbajului. Ceea ce voiam să spun este că, dacă respectați acest lucru, nu înseamnă că trebuie să vă comportați cu copilul dumneavoastră ca și când ar fi un adult. Nu îi spuneți problemele pe care le aveți la serviciu sau în căsnicie. El se consumă pentru voi și se învinovățește, fără să înțeleagă măcar despre ce este vorba. Nu uitați că aveți în față un copil!

                   Revenind la ideea principală, există mulți copii care duc atât de mult dorul părinților pentru că stau toată ziua fără ei, iar seara nu le vorbește nimeni-copii care nu se îngrijorează atunci când le confiști o jucărie, ci se supără foarte mult când părinții nu vin la serbare sau la orice altă activitate care îi implică.

                    Copiii au propriile lor activități la grădiniță. Dacă au nevoie de materiale pentru a le desfășura, faceți în așa fel încât să nu le lipsească acestea, pentru că nu e nimic mai frustrant decât să își vadă colegii plimbându-se toți cu bicicletă, costumându-se sau făcând activități practice și știind că mama sau tata a uitat să le aducă ce trebuie. Pentru ei nu este important acel obiect în sine, ci faptul că și părinții lui s-au gândit la ei și astfel se pot lăuda în fața colegilor cu acest lucru:” Uite ce mi-a luat mie tata” etc. Este normal să nu renunțați la serviciu pentru toate acestea, dar trebuie să vă gândiți serios la ce îi face pe copiii dumneavoastră fericiți. Mulți nu veţi ști nici măcar răspunsul la această întrebare. Dacă stați puțin de vorbă cu copilul dvs, veţi descoperi din primă clipă!

Fiţi părinți pentru copilul dumneavoastră!

Ps: Dacă sunteți tată, nu vă gândiți că pentru asta există mamele și nu vă lăudați cu soția care se descurcă de minune! Soția dumneavoastră este mamă pentru copil, datoria dumneavoastră este să fiți tatăl!