Tulburările specifice de învățare (TSI) și dificultățile de învățare sunt două concepte distincte, care au fost definite și clasificate în conformitate cu criteriile prezentate în Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, ediția a cincea (DSM-5). Acest articol se va concentra pe simptomatologia, cauzele și diferențele dintre aceste două entități precum și exemple.
| Tulburările specifice de învățare (TSI) | Dificultăți de învățare |
| -sunt tulburări neurologice care afectează capacitatea unei persoane de a învăța sau de a utiliza anumite abilități specifice, cum ar fi citirea, scrierea, matematica sau limbajul. -printre cele mai comune se numără dislexia (dificultăți de citire), disgrafia (dificultăți de scriere) și discalculia (dificultăți ale abilităților matematice). -simptomele pot varia în funcție de tipul specific de tulburare, dar pot include dificultăți în a recunoaște literele și sunetele, dificultăți în a citi cu înțelegere, dificultăți în a scrie corect sau în a exprima idei coerent, dificultăți în a rezolva probleme matematice sau în a recunoaște modele matematice. –acestea sunt prezente încă de timpuriu. -cauzele exacte ale tulburărilor specifice de învățare nu sunt pe deplin înțelese, dar se crede că există o combinație de factori genetici și de mediu implicați. Unele cercetări sugerează că există o predispoziție genetică. Posibile cauze pot fi și prematuritatea, greutatea mică la naștere, leziuni și disfuncții cerebrale minime, nașteri prelungite, probleme hormonale, metabolice -un mediu familial sau școlar nepotrivit, pot juca, de asemenea, un rol în agravarea tulburărilor specifice de învățare. -implică dificultăți semnificative și persistente într-un domeniu specific de învățare, care afectează realizarea academică și funcționarea zilnică a individului. -necesită un diagnostic formal, realizat de un profesionist specializat, cum ar fi un psiholog sau un psihiatru, care utilizează criteriile DSM-5. –sunt rezistente la metodele clasice de predare, dar pot fi ameliorate prin intervenții individualizate. | -sunt caracterizate de dificultăți în a învăța și a aplica cunoștințele și abilitățile în mod eficient, fără a fi legate de o tulburare specifică. -pot include probleme în înțelegerea și aplicarea informațiilor, dificultăți în organizarea și gestionarea timpului, dificultăți în rezolvarea problemelor și dificultăți în concentrare și atenție –pot apărea în diferite etape ale învățării, se instalează treptat, prin acumulări ale lacunelor în învățare. -sunt caracterizate de dificultăți generale și nespecifice în învățare, care pot afecta mai multe domenii de învățare. -cauzele apariției dificultăților de învățare sunt factorii de mediu : predare defectuoasă, nestimulare suficientă, absenteism, boli, indispoziții, lacune anterioare, suprasolicitări școlare, absența proceselor volitive și motivaționale, stima de sine scăzută. -pot varia în severitate, de la ușoare la severe, -pot afecta într-o măsură performanța academică și adaptarea socială. -Sunt temporare și se pot ameliora cu mai mare ușurință față de tulburările specifice de învățare. |
În literatura de specialitate se dezbate raportul între tulburările specifice de învățare și dificultăți de învățare, sunt greu de stabilit, slab diferențiate și des confundate. Lipsa criteriilor exacte de evaluare a distanței între potențialul intelectual și performanțele școlare, precum și din cauza criteriilor fluctuane folosite pentru determinarea întârzierilor școlare. Diferențierea va fi posibilă în cadrul unei evaluări dinamice a potențialului de învățare și a caracteristicilor intrinsece specifice elevului cu tulburări de învățare. (Szamoskozi 1977).
Exemple de simptome ale tulburărilor specifice de învățare în cazul unui elev de clasa 1:
Dislexia:
- Dificultăți în recunoașterea și asocierea sunetelor cu literele.
- Citirea lentă și greoaie, cu erori de pronunție, înlocuirea literelor, citire pe „ghicite” frecventă (citește doar primele litere și rostește total alte cuvinte).
- Dificultăți în înțelegerea și reținerea informațiilor citite.Înlocuiește frecvent b cu d.
- Dificultăți în citirea cuvintelor cu grupuri de litere.
- Dificultăți de ordin fonologic ( identificare a poziției sunetelor în cuvinte, numărare a sunetelor/silabelor, localizare a sunetelor în cuvinte, analiză și sinteză a cuvintelor, subtituire a literelor, translocare a literelor.
- Dificultăți de a urmări rândul. (sare rânduri ori le recitește)
Disgrafia:
- Dificultăți în coordonarea motorie fină.
- Scris urât, neregulat sau greu de citit.
- Nu știe ce a scris.
- Greșelile de citire menționate mai sus se transpun și-n scris.
- Dificultăți în organizarea scrisului în rând, pagină.
- Dificultăți în menținerea scrisului pe linie.
Cele două tulburări se pot asocia. De cele mai multe ori un elev cu o dislexie are și disgrafie pentru că greșelile citirii se transpun și în scris. Însă disgrafia poate fi singura tulburare de sine stătătoare.
Discalculia:
1. Dificultăți în recunoașterea și înțelegerea numerelor:
– Are dificultăți în recunoașterea și identificarea numerelor scrise.
– Confundă ordinea numerelor sau inversează cifrele în numere (de exemplu, 12 în loc de 21). – Are dificultăți în înțelegerea valorii numerelor și relațiilor matematice.
– Dificultăți în numărare (schimbarea ordinului : 59…..??? 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68 69 ….?????)
-Dificultăți de comparare a numerelor, ordonare.
2. Dificultăți în efectuarea operațiilor matematice de bază:
– Are dificultăți în adunare, scădere, înmulțire și împărțire.
– Efectuează calcule matematice lent sau cu erori frecvente.
– Are dificultăți în aplicarea regulilor matematice în problemele practice.
3. Probleme în rezolvarea problemelor matematice:
– Are dificultăți în înțelegerea cerințelor și în alegerea strategiilor adecvate pentru rezolvarea problemelor. – Poate avea dificultăți în identificarea și aplicarea operațiilor matematice adecvate în situații practice.
4. Dificultăți în recunoașterea și înțelegerea conceptelor matematice:
– Are dificultăți în înțelegerea conceptelor de mărime, poziție, timp și măsură.
– Poate avea dificultăți în înțelegerea conceptelor de fracții, proporții sau valori decimale.
5. Dificultăți în memorarea faptelor matematice:
– Are dificultăți în memorarea tabelelor de înmulțire, a secvențelor numerice sau a altor fapte matematice fundamentale.
– Uită reguli și proceduri matematice în mod frecvent.
6. Probleme în coordonarea spațială și înțelegerea relațiilor spațiale:
– Are dificultăți în înțelegerea conceptelor de direcție, orientare spațială și relații spațiale.
– Poate avea dificultăți în organizarea informațiilor matematice pe pagină.
Dispraxia:
**cunoscută și sub numele de tulburare de dezvoltare a coordonării motorii, este o afecțiune care afectează abilitățile motorii fine și grosiere ale unei persoane.
1. Încetinirea dezvoltării abilităților motorii fine, cum ar fi legarea șireturilor, utilizarea corectă a unui creion sau a unei foarfece.
2. Dificultăți în coordonarea mișcărilor, cum ar fi săritul, alergatul, aruncatul sau prinderea obiectelor.
3. Dificultăți în efectuarea sarcinilor care necesită precizie, cum ar fi desenul, coloratul sau scrierea.
4. Nu poate merge în linie dreaptă.
5. Dificultăți în dezvoltarea abilităților de joc, cum ar fi săritul coarda, jonglarea sau echilibrul pe o singură picior.
6. Dificultăți în coordonarea ochi-mână și în judecarea distanțelor și a spațiului. (poate fi perceput ca neîndemânatic)
7. Dificultăți în organizarea timpului și a materialelor, cum ar fi pierderea frecventă a obiectelor personale sau dificultăți în respectarea unui program zilnic.
8. Probleme cu memoria de lucru și cu planificarea.
9. Dificultăți în învățarea activităților zilnice, cum ar fi îmbrăcatul sau încălțatul.
10. Poate prezenta dificultăți în comunicare.
Dispraxia se poate asocia cu dislexia, discalculia, ADHD, TSA, anxietate și depresie, tulburări de procesare senzorială, întârzieri globale de dezvoltare, întârzieri în dezvoltarea limbajului ori poate fi o tulburare de sine stătătoare.